Dinții falși
Publicat în categoria: Știați că... Publicat de: Clinica Stomatologică ArtDent BucureștiÎncă din anul 700 î.Hr. etruscii foloseau dinți falși din fildeș și os.
Protezele dentare se făceau și cu dinți umani. Oamenii săraci își extrăgeau de multe ori proprii dinți pe care îi vindeau pe diverse sume de bani. Totuși, pentru că nu erau atât de durabile, oamenii bogați preferau ca dinții de pe protezele lor dentare să nu fie de om ci din argint, aur, sau sidef.
În Evul Mediu, practicarea stomatologiei s-a limitat, în mare, la extracții dentare. Înlocuirea dinților pierduți sau cariați a fost rareori luată în considerare, astfel încât chiar și cei bogați erau de multe ori știrbi. În anii 1500, regina Elisabeta I a plasat în locul dinților săi lipsă o bucată de material pentru a-și îmbunătăți aspectul în public.
Când s-a început practica completării spațiilor libere lăsate de dinții căzuți în cavitatea bucală, cu sute de ani în urmă, dinții falși înlocuitori se sculptau manual și se fixau în gură cu un fir de ață. În situația în care pacienții nu aveau suficienți dinți rămași, ancorarea celor falși era foarte dificilă, uneori imposibilă. Oamenii care purtau proteze dentare complete, întotdeauna le dădeau jos înainte de a lua masa.
Paul Revere, cunoscut mai ales pentru celebrul „raid nocturn” din timpul Războiului de independență al SUA, a fost în viața de zi cu zi un meșteșugar ce lucra proteze dentare din aur și fildeș. George Washington în persoană a avut nevoie de dinți falși de-a lungul vieții sale. Primul președinte al Statelor Unite ale Americii a folosit proteze dentare din metal și fildeș sculptat sau proteze dentare din metal și dinți de vită sculptați.
În 1839, Charles Goodyear a descoperit cauciucul vulcanizat, care putea fi modelat pentru a se potrivi perfect în cavitatea bucală și a proiectat și construit și un suport performant în care se fixau dinții falși. Protezele dentare elaborate erau confortabile și aveau costuri accesibile.
Astăzi, protezele dentare sunt fie din plastic sau din ceramică.
