Scurtă istorie a implantului dentar
Publicat în categoria: Implantul dentar, Scurte istorii Publicat de: Clinica Stomatologică ArtDent BucureștiImplantul dentar modern are o extraordinară rată de succes. Aceasta a fost obținută în zeci de ani de cercetare și de practică în cabinetul stomatologic, începând cu anii 1970. De-a lungul acestei perioade, implantul dentar a evoluat constant în design.
Există dovezi că implantul dentar s-a practicat și în vechime, bineînțeles, cu diferite grade de succes. Cercetări arheologice în China, au scos la iveală dovezi ale unor încercări primitive de a înlocui dinții lipsă cu elemente lucrate din bambus și implantate în os. S-a ajuns la concluzia că rămășițele descoperite au o vechime de aproximativ 4000 de ani. În Egipt, rămășițe de 2000 de ani vechime au elemente înlocuitoare ale dinților lipsă, asemănătoare cu cele descoperite în China, doar că sunt executate din metale prețioase. De asemenea, tot în Egipt au fost descoperite mumii cu dinți umani transplantați sau prelucrați din fildeș.
Una dintre cele mai interesante descoperiri arheologice aparține lui Wilson Popenoe și a soției lui, în anul 1931, în Honduras. Rămășițele descoperite datează din aproximativ 600 de ani îHr. În mandibula unei tinere femei maiașe, trei dinți lipsă au fost înlocuiți cu dinți artificiali prelucrați din înveliș exterior de scoică. Osul se regenerase în jurul a două dintre implanturile artificiale; acestea erau funcționale și se asemănau destul de bine cu dinții naturali ai femeii.
În 1952, un chirurg ortoped suedez, Per-Ingvar Brånemark a început să studieze etapele vindecării oaselor și regenerarea acestora. În timpul experimentelor sale, desfășurate la Universitatea Lund, a folosit un dispozitiv de titaniu pe care l-a implantat în femurul unui iepure. După studiu, a încercat să recupereze dispozitivul și a constatat că este imposibil; osul se regenerase în jurul elementului din titan, în așa fel încât, practic aderase la corpul străin. Brånemark a continuat studiul acestui fenomen, efectuând experimente atât pe animale cât și pe subiecți umani. Toate experimentele au confirmat această proprietate unică a titanului de a fi acceptat de organismul viu.
Termenul folosit pentru a numi proprietatea titanului de a „fuziona” cu osul este osteointegrare. Osteointegrarea stă la baza succesului ridicat al implantului dentar modern.
Implantul dentar a fost inițial recomandat pacienților care își pierduseră toți dinții și care aveau dificultăți în tolerarea protezelor dentare.
Astăzi, cele mai multe implanturi sunt utilizate pentru a înlocui unul sau mai mulți dinți care lipsesc și este cea mai confortabilă metodă – pacientul va percepe implantul dentar ca pe propriul dinte și, din punct de vedere estetic, acesta va arăta ca un dinte natural.
Implanturile dentare moderne sunt comercializate în diverse forme și mărimi, pentru a se asemăna perfect cu dinții pe care îi înlocuiesc. Suprafețele implantului dentar se construiesc pentru a optimiza procesul de osteointegrare.
