Suptul degetului – posibile probleme, posibile soluții
Publicat în categoria: Sfaturi în stomatologie, Știați că... Publicat de: Clinica Stomatologică ArtDent BucureștiDintre toate întrebările pe care un medic dentist pediatru le poate primi de la părinții îngrijorați, cele legate de suptul degetului de către copil, sunt cele mai numeroase. Părinții doresc să afle dacă acest obicei al micuțului îi poate afecta sănătatea orală.
Este un fenomen care ține de instinctul natural al micuțului ca acesta să își sugă degetul sau un biberon – de regulă pentru a obține o stare de calm și siguranță.
În mod normal, suzeta sau suptul degetului nu îi afectează pe cei mici. Copiii renunță la acest obicei singuri, de regulă după ce împlinesc doi ani. Specialiștii consideră că suptul degetului nu trebuie să ne îngrijoreze până la vârsta copilului de trei – patru ani. Dacă părinții observă că obiceiul persistă la copilul lor după această vârstă, atunci vor trebui să ia măsuri. Prelungirea obiceiului după vârsta de patru ani va avea efecte, atât asupra danturii de lapte, cât și a celei permanente:
Malocluzie dentară – suptul degetului poate fi cauza malocluziei dentare, sau alinierea imperfectă a dinților. Medicii stomatologi observă adesea această problemă la copiii care au mai mult de patru ani și nu au renunțat încă la suptul degetului. Dacă obiceiul este descoperit și oprit la timp, problema se poate corecta de la sine.
Dezvoltarea bolții palatine – bolta palatină poate fi afectată de prelungirea obiceiului copilului de a-și suge degețelul.
Probleme de vorbire – copiii care mențin obiceiul suptului degetului după vârsta de patru ani, pot dezvolta dificultăți de vorbire.
Există o legătură între intensitatea și durata suptului degetului și efectele asupra danturii. Copiii care au un obicei agresiv de a-și suge degetul sau mențin obiceiul mult după vârsta de patru ani, au șanse mari să necesite ajutorul unui medic stomatolog ortodont când vor ajunge la vârsta adolescenței.
Renunțarea la obicei
Dacă cel mic nu renunță la obiceiul de a-și suge degețelul, va trebui ca părinții să ia măsuri. Există câteva moduri în care părinții îl pot determina pe cel mic să renunțe la obicei:
Discuții sau activități care îi vor ține micuțului mânuțele ocupate – dacă cel mic are mânuțele angrenate într-o activitate, el nu și le va putea duce la guriță și nu își va relua obiceiul. Ori de câte ori părinții observă că cel mic își suge degețelul, vor interveni subtil, cerându-i să țină o jucărie în mânuțe sau dându-i ceva de ronțăit (un morcov, de exemplu). Chiar dacă la început nu se văd progrese semnificative, părintele trebuie să păstreze atitudinea pozitivă și să persevereze pentru atingerea obiectivului.
Sistemul de recompense cu „steluțe de aur” – părinții pot implementa un sistem de recompense pentru cel mic. Un calendar pe care se pot lipi steluțe strălucitoare, ca recompensă pentru progresul atins de cel mic în renunțarea la obicei, poate avea efectul scontat. Cel mic, în dorința de a nu întrerupe liniile de steluțe aurii de pe calendar, va învăța să își controleze instinctul de a duce mâinile la gură.
Dispozitivele pentru degete – în cazul în care cel mic își suge degețelul în timpul somnului sau în cazurile în care continuă obiceiul până la vârste mai mari, este necesar ajutorul medicului. Acesta poate confecționa dispozitive pentru deget care se vor ancora la nivelul articulației pumnului și vor preveni suptul degetului.
Părinții trebuie să acționeze cu delicatețe pentru a-l determina pe cel mic să renunțe la obiceiul suptului degețelului. Sunt de evitat remarcile de genul „numai bebelușii fac asta”, mai ales la copiii preșcolari. Aceasta va duce la complexarea celui mic și îl va determina pe acesta să continue obiceiul pe ascuns, fără ca părinții să își mai poată da seama.
Este foarte important pentru părinți să știe că un copil care a menținut obiceiul suptului degetului după vârsta de patru ani, trebuie dus la medicul stomatolog pentru un consult. Medicul dentist este în măsură să facă o evaluare pertinentă a efectelor pe care obiceiul copilului l-a avut asupra dezvoltării danturii și, în situația în care se impune, să planifice eventuale tratamente care să corecteze posibile efecte, mai târziu în viața de adolescent a copilului.
Informațiile conținute în acest articol au scop informațional/educațional general și nu oferă sfaturi medicale individuale. Acest material nu trebuie să înlocuiască sfatul medical profesionist și nu este un substitut pentru diagnostic sau tratament. Nu ignorați sfatul medical profesionist în luarea oricărei decizii ce privește sănătatea dumneavoastră. Dacă aveți o problemă medicală specifică trebuie să consultați un medic specialist. Etichete: dantura de lapte, dantura permanentă, dentist, dezvoltarea danturii, malocluzia dentară, medic, medic dentist, medic dentist pediatru, medic stomatolog, medic stomatolog ortodont, ortodont, sănătate orală, stomatolog, suptul degețelului, suptul degetului
